De Ziua Internațională a Educației Într-o lume copleșită de teamă în fața valului de inteligență artificială care ne modelează mințile și sufletele în moduri încă necunoscute, într-o lume în care profesorii se simt secătuiți de cerințe, iar elevii se simt trădați sau abandonați de cei chemați să-i educe - părinți și profesori deopotrivă -, în care bâjbâim ca părinți, neștiind cum și de unde să apucăm educația copiilor pentru a le asigura succesul și echilibrul în viață, într-o lume în care EDUCAȚIA e confundată cu INFORMAȚIA, iar responsabilitatea e aruncată ca un cartof fierbinte dintr-o parte în alta, cred că e momentul să înțelegem că EDUCAȚIA este, înainte de toate, o responsabilitate individuală. Când simțim nevoia să strigăm și să arătăm cu degetul în stânga și-n dreapta, căutând vinovați, ar fi bine să ne amintim că nu există putere mai mare decât cea pe care o are fiecare dintre noi. Ne-am obișnuit să externalizăm toate serviciile - inclusiv pe cele educaționale. Și asta este u...
Ziua Satului Romanesc, la Halchiu, jud. Brasov „Lasă, să se bucure lumea!” Am auzit propoziția aceasta de nenumărate ori în familia mea. Este, de fapt, unul dintre principiile după care s-a ghidat tatăl meu, preot pensionar Nicolae Goja, atunci când a înființat Fundația Cultural-Filantropică „Sfântul Nicolae” Hălchiu , în 1999. Iar membrii fondatori care au intrat alături de el în această poveste au făcut-o pentru că împărtășeau aceleași valori. Nu s-au gândit la ei. Ci la ceilalți. Poate că într-un articol viitor voi povesti și despre prețul pe care l-am plătit, ca familie, pentru a păstra această Fundație vie și, mai ales, liberă de obligații politice sau de orice alt fel. Astăzi vreau să vorbesc despre altceva. Despre ce trebuie să se întâmple pentru ca, timp de câteva ore, lumea să se bucure. E nevoie de un spațiu. De timp. De bani. De pricepere. De oameni care răspund unei chemări și aduc ceea ce știu, ceea ce au, ceea ce pot. Parada portului popular din centrul satului nu ar fi ...